Don`t know what you`ve got, till is gone

Stiti cum se spune ca niciodata nu stii ce ai pana nu il pierzi? Ei eu stiam foarte bine ce am, insa parca nu pe deplin. Geamana mea, care trebuie sa intelegi ca este aproape ca o parte din mine, s-a decis aproape peste noapte ca s-a saturat de societatea nostra defecta, de secretare scarboase si oameni depresivi si s-a mutat in alta tara. Dap, nu a fost un soc, pentru ca asa e ea, ma astept la decizii astfel de dramatice si rapide din partea ei, insa totusi a fost o decizie fulger la care parca nu vroiam sa ma astept. Fara prea multe vorbe, in 3 saptamani sora mea a fost mutata, la un nou inceput, intr-o societate civilizata, care desigur nu e ca acasa (din toate punctele de vedere) insa va fi. Si eu… eu fara sa ma gandesc o secunda la mine am incurajat-o si ajutat-o cu tot ce am putut. Asta pana in momentul in care a plecat. Toate cele 3 saptamani au trecut ca o secunda iar eu m-am comportat absolut normal, interzicandu-mi sa ma afecteze aceasta chestie sau sa ma depresioneze faptul ca sora mea geamana cu care am “convietuit” timp de 24 de ani si care era o prezenta constanta si foarte importanta in viata mea pleaca si nu o voi mai vedea in fiecare zi, nu vom mai bea cafea impreuna, nu vom mai avea acea relatie speciala si nu vom ma lucra impreuna. Daca stau sa ma gandesc bine, eu nici nu am alte prietene, deoarece nu am avut niciodata nevoie si nici una nu s-a ridicat niciodata la nivelul sorei mele, astfel incat sa merite atentia mea. Vai ce greseala, si doar acum realizez cat de inchisa am fost.

Acum s-ar putea spune ca ma simt singura si parasita insa nu e asa. Eu cred ca inca nu realizez pe deplin, pentru ca m-am obligat sa nu ma las afectata si mi-am interzis sa ma gandesc la aceasta situatie. Dap, mi-am folosit creierul si nu inima si am gandit cat se poate de obiectiv situatia in care ea este fericita cu decizia ei si eu nu am nici un drept sa ma simt deprimata sau neindreptatata prin plecarea ei. Da, astfel ca nu imi aloc timp sa ma gandesc la ea, sau la ceea ce face, cum este sau ce vrea. Comunicam la telefon sau pe internet. Nu a plecat de rau sau de saracie din tara, nu a plecat la munca la capsuni, a plecat la cald si bine, si sunt convinsa ca o sa ii fie bine, ca e pe drumul cel bun.

Bineinteles ca imi lipseste, dar eu sunt un om “intreg” si nu din 2 parti, una care a plecat si una care mai este. Cu siguranta ca mie greu si nu vreau sa accept, dar nu ma gandesc la asta. Negare, negare, negare… nu cred ca imi fac mai mult bine, dar cred ca e singura solutie de  soc acomodare, alta nu am gasit (exceptand cea cu plansete si tanguieli zilnice ca mie dor de ea, pe care nu o accept ).

Astfel incat confirm regula mondiala conform caruia nu stii ce ai pana nu il pierzi, ca daca nu mi s-ar fi intamplat, nu prea eram de acord cu regula asta, toata viata am crezut ca ce am voi avea in continuare pentru ca asa e normal si mi se cunvine…

Voi ce ziceti, cum ati reactiona?

Mai batrani

Nu realizam ca pe an ce trece imbatranim, decat atunci cand este ziua noastra. Si ce ti si cu zilele astea, cum trebe sa dai de baut, vin prietenii si beau si mananca tot ce ai, si pe urma trebe sa mai speli si 1000 de pahare. In definitiv cred ca conteaza doar atentia pe care acestia ti-o acorda, si faptul ca ai cu cine sarbatorii. Anul acesta am sarbatorit departe de o parte geamana din mine (sora mea geamana) dar cadoul dulce pe care l-am primit parca a mai compensat putin absenta acesteia.

Si pe an ce trece, desi nu observi, prioritatile si actiunile se schimba. Pana acu 2 ani, nu stiam ce vreau si incotro ma indrept, ce vreau sa fac sau unde ma vad peste 5 ani. Asta nu stiu nici acuma, dar astazi am alte prioritati la 24 ani.Incepi sa te gandesti la cariera ta intr-un mod mai serios, incepi sa intelegi mai multe situatii, realizezi cate responsabilitati ai si mai ales care iti sunt asteptarile.

Astazi visez la o casuta a mea, cu gradina si multe flori, cu geamuri mari si perdele albe din matase, visez la oameni frumosi cu care sa discuti si pe care sa ii inviti la cina in curte printre plante verzi si fluturasi (tantari ), visez la o societate in schimbare pentru care facem tot felul de proiecte si pe care vrem si putem sa o dezvoltam, visez sa fiu ocupata lucrand cu oameni, realizand proiecte si aducand bucurie, visez sa fiu un om la fel de onest si demn, si poate si mai bun, cu siguranta mai activ, visez la un atelier mic si dragut in gradina mea, unde sa imi tin instrumentele de chestiutit, unde sa merg s ama relaxez si unde imi pot da frau creativitatii.. dap, visez…

Pana atunci insa ma rezum la a-mi pastra integritatea ca om liber, la a avea grija de ceaa ce am si la a accepta si traii fiecare clipa exact asa cum este, facand-o eventulal mai buna. Dar totusi, visez in continuare, si la anu` o sa ved ce mai iese .

Flori, fete si baieti

E minunat ca a venit primavara, insa vremea schimbatoare parca ma imbata!

Din seria flori, fete si baieti va prezint cate o fotografie  cu ce am mai facut cu aceasta minima existenta pe pamantul asta praduit de manelisti si prosti :

Flori de capsuni salbatice fotografiate la cetatea de la Siria, jud. Arad.

La fete am decis sa va prezint o persoana foarte draga mie. E minunat cand intalnesti persoane deosebite care iti confirma ca totusi pe lumea asta nu exista doar prosti si oameni uraciosi. Ea e Luciana, e o persoana jucausa si vesela, si o companie minunata :

Iar la baieti nu pot sa  nu va arat pantera mea neagra:

sa vina vara cu fructele ei, cu caldura si cu berea!

O bere(i) va rog

Ultima creatie la care am lucrat este pentru un prieten consumator. M-am distrat grozav facand acest tablou si am realizat ca am o rabdare de fier (da doar pentru ceea ce imi place sa fac)!

O saptamana altfel

Ca de obicei (bineinteles respectand exceptiile) ne batem joc de tot ceea ce facem in Romania. Idea unei sptamani altfel in cadrul scolilor este in esenta una foarte buna, insa implementarea ei este teribila si incoerenta. Imi pare foarte rau sa vorbesc mereu in spirit critic despre conationalii nostrii, insa cred ca altfel nu pot spera la o schimbare. La noi nimeni nu prea isi asuma responsabilitati, si daca si le asuma, doar cu jumatate de gura, mereu altcineva este de vina daca nu iese bine. Daca iese bine, este binele vazut din perspectiva fiecum numa` sa fie, nu din perspectiva realizarii unui act coerent, complet si bine organizat si implemetat. dupa observatiile mele generale si destul de subiective saptamana altfel este o harababura de care profesorii sunt enervati deoarece trebuie sa ofere activitati extra si multa atentie iar copii sunt bucurosi ca nu trebuie sa invete nimic si pot sa “lipseasca” motivati. Inca o data constat cu tristete dezinteresul general, depresia si incapacitatea (incompetenta ) profesorilor (bineinteles nu a tuturor, insa a celei mai mari parti) de a realiza ceva de calitate si ceva bun pentru elevii si copii pentru care s-au facut profesori din start.

Toata lumea poate sa comenteze, si o sa spuneti,: “daca esti mai desteapta fa tu!” … Eu daca fac bine sau fac rau, corect sau gresit imi asum responsabilitata si imi insusesc actiunile, iar daca le fac, le fac sa fie bine facute, nu doar sa fie facute. Consider ca se putea organiza o saptamana cu activitati si organizare mai buna, mai coerenta si mai benefica pentru copii.

Educatie

A fii educat este la noi in tara un privilegiu. Si ma refer la educatie, nu la a merge la sacoala, a injura progfesoru` si a da un examen la care nu stii nimic da oricum il treci ca cica la” Bak2 trebe sa treaca toata lumea sa nu se faca liceul X de ras…

A fii educat tine foarte mult de parinti, dar exista cazuri, totusi, cand parintii nu pot mai mult si copii, vazand asta, se educa singuri. Desigur asta ar fi un subiect foarte foarte lung de discutat, si ar fi foarte interesant de dezbatut. Insa eu doream sa vorbesc despre altfel de educatie, educatia “personala” sa ii spunem asa. Oamenii cu ambitii si cu dorinte inalte doresc totdeauna sa fie buni in domeniul in care lucreaza. Doresc sa dea mai mult randament, sa fie mai profesionisti, sa fie mai bine pregatiti. Si cum fac asta? mai ales cum fac asta intr-o tara in care toata lumea are un liceu facut, o diploma sau chiar 6 (vezi doamna ministru a muncii, concetateana de-a noastra din Crisana) si cateva mastere facute sa fie 100 lei mai mult la salar?

Ce faci atunci cand realizezi ca ai mers la master doar ca sa ai dovada foaia aia nenorocita despre care vorbesc angajatoprii, ca de fapt profesorii sunt mult prea plictisiti si tristi sa iti mai predea sau prea nervosi ca sunt doar 3 elevi in sala? Ce faci atunci cand vrei sa iveti desii esti cam singurul de acolo care vrea asta si nici prea multe materiale nu ai la dispozitie?

Ei eu zic ca te ambitionezi si faci exact ceea ce vrei sa faci. Bineinteles, intr-o tara cu un sistem educational macar normal, tot ce am enumerat mai sus ar fi de neconceput, am avea biblioteci specializate in care sa gasesti toate informatiile indiferent cat sus de actuale o ba, am avea suporturi de curs si materiale la cursuri si mai ales am avea o gramada de citit. Da, asta cred ca e cel mai important. Din pacate noi nu avem asta in scoli, dar avem posibilitatea sa invatam singuri, sa citim singuri, sa ne ambitionam si sa ne educam singuri. Si atunci de ce mai avem nevoie de universitati?

Eu cred ca oamenii care isi cunosc adevarata valoare, stiu cum sa se educe, vor sa urmeze diferite cursuri si citresc foarte mult. Din pacate, exista doar cateva ong-uri care sustin aceasta forma de educatie, si spun din pacate, pentru ca dupa parerea mea ar trebui sa nu existe de nevoie ci doar din alternativa astfel de structuri de suport pentru oricine doreste sa invete si sa se auto educe. Alternative sunt, ne ajuta si comisia europeana prin diferite proiecte, ne ajuta si diferite fundatii prin cursurile lor dar totusi parca as vrea sa nu ma invat eu singura cum sa invat ci sa particip la cursuri, sa interactionez si mai ales sa se ocupe un profesor de mine si de informatia de care pot dispune, de modelarea cunostiintelor si de ceea ce va ramana cand voi termina facultatea si voi intra pe piata muncii….

 

Colaje

Iuui ce mai imi plac colajele, as putea sta ore intregi sa tai cu forfecuta si sa tot lipesc.Facand felicitari de 8 martie, pe care bineinteles nu am apucat sa le fotografiez inainte sa le vand, am avut o idee grozava.

sa fac niste felicitari cu colaje! :0 am inceput cu unele simplie, si dupa ce m-a prins febra am inceput sa adun mai  multe reviste sa am material de lucru.

Iata ce a iesit :

De dimineata

Mereu am avut o problema cu dimineata. Pe langa faptul ca nu imi place sa ma trezesc prea devreme, pentru ca sunt o bufnita si imi place noaptea(sa lucrez, sa chestiutesc sau doar sa nu pot dormi…) niciodata nu stiu ce sa mananc dimineata. Pentru ac stau treaza noaptea evident imi este mult mai greu sa am o dieta echilibrata in ceea ce priveste ora la care mananc atat seara cat si dimineata, si daca nu mai mananc seara, dimineata ma trezesc cu o foame de mai multi lupi .

si atunci iara intrebarea: ce sa manac azi?

Ca m-am cam staurat de omleta, ou prajit sau fiert? Vreau sa mananc consistent, si niciodata nu am ide ce as putea manca cat de cat rapid, fara prea multa gateala sau efort depus cu jumate` de ochi deschis… Si asta cu cautatu` pe net nu prea ma ajuta sa imi fac o idee de mic dejun cat decat realist pentru persoane smucite si repezite ca mine..

Deci ce ziceti? Voi ce mancati dimineata ( si ma refer la voi care va faceti singuri de mancare, nu care pregateste mama totul pe cand va treziti:P )?

 

 

P.S : asta ar fi ideal:

Lucru`

Stres si stres cand lucrezi.. da ce te faci atunci cand nu ai de lucru? Ador faptul ca pot lucra de acasa si ca nu trebuie sa merg la birou ca sa imi pot desfasura activitatea. Imi place ca sunt libera sa imi fac programul cum vreau eu si sa ma organizez cum consider. Dar sunt si zile cand nu imi vad capul de treaba si mi-as dori ca ziua sa aiba 30 de ore. Si atunci incepe stresul… Fiindca sunt o persoana care daca face o treaba trebuie sa o faca bine, ma consum sa fac treaba perfect. Ceea ce nu e neaparat o treaba buna pt sanatatea mea. Da ce ma fac atunci cand nu am de lucru? Voi ce faceti?

Eu uite imi fac de lucru? astazi m-am apucat de cateva chestiute, la inceput cam fara chef, dar mai apoi mi-am intrat in mana. Si maine va arat ce mi-a iesit, ca eu sunt foarte mandra de mine :p.

Deci cete faci cand nu ai de lucru? iti faci? Dar atunci cand nu ai chef de lucru? Eu imi amintesc ca o sa plang dupa fiecare secunda pierduta atunci cand nu o sa o am, si in loc sa stau fara s afac nimic in fata televizorului la ceva emisiune proasta si fara sens, mai bine lucrez ceva care sa ramana sau sa ma ajute sa ma dezvolt.. si asta tine tot de motivarea de care vorbeam ieri..

Voi cum procedati?

 

Astazi

Astazi m-am trezit foarte gingasa si iubitoare. Cel mai probabil se datoreaza pisicului meu Mutu care ma mangaia cu labuta pe fata in timp ce imi torcea in ureche sa ma trezesc. Si tragand roleta de la fereastra m-a imbatat lumina vioaie si soarele cald care s-a cam lasat asteptat in ultima perioada. Si ce bucurie sa nimeresc asa o duminica frumoasa. De precizat ca nu m-am trezit devreme, dar m-am simtit ca dimineata. Dupa un cappuccino dulce si un biscuite parca ceva ma indemna sa ma apuc de lucru, sa chestiutesc ceva ..  si ma simteam aproape fericita. Am inceput sa ma autosugestionez sa ma plimb prin casa si sa vad lucrurile de parca atunci le-as fi vazut prima data. E un sentiment ciudat, dar parca am apreciat mult mai mult cappuccino facut de iubitul meu si de asemenea discutia parca a fost motivanta. El nu e genul care sa ajunga de la servici si sa povesteasca ce a facut in ziua respectiva si nici nu ii place sa vorbeasca despre viitor. Dar astazi parca discutia noastra draguta mi-a aratat o alta fata a lui . Astazi si dusul mi s-a parut mai dragut si parca mi-a dat energie. Astazi mi-am pus in minte  cateva lucruri de facut si astazi parca m-am motivat sa incerc mai mult, sa fac mai multe si sa realizez mai multe pentru mine. Astazi am fost fericita! … si cat de simplu e! Astazi ceva m-a motivat sa inteleg mai bine ce vreau sa fac si sa apreciez mai mult ceea ce am. Astazi am vazut cata iubire e in jurul meu si in lucrurile marunte carora nu le dai importanta niciodata! Astazi cred ca Dumnezeu m-a bagat in seama!

Astazi continui sa traiesc insa incep sa exist altfel impreuna cu primavara. Astazi aproape ca a trecut, iar maine vreau sa fiu la fel. Astazi imi amintesc de prieteni vechi, dar maine sper ca o sa ii si vad.

Astazi a fost o zi reusita, astazi iubesc, astazi mi-e dor si astazi sunt fericita!