Afara ploua…

Aceasta poezie „umeda” a lui Bacovia mi-a fost recitata astazi seara de Dan. Recitand-o mi-a transmis  groaza de umed a lui Bacovia. De umed si de frig. Si ascultand cum picurii desi imi lovesc geamul, nu pot sa nu imi inchipui scandurile ude si singuratatea sa pe timp de ploaie, o imagine neagra si rece… si parca ma luat frigul…si in spate ma izbeste un val…

Lacustra

De-atitea nopti aud plouand,

Aud materia plangand…
Sint singur, si ma duce un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scanduri ude,
In spate ma izbeste-un val
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri ma gasesc…
Si simt cum de atata ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atatea nopti aud plouand,
Tot tresarind, tot asteptand…
Sunt singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: