Sa aveti parte de sarbatori linistite alaturi de familie!
Fara mai multe cuvinte, fiecare stie ce isi doreste si ce e mai bine pentru el. Eu va doresc sanatate si putere pentru anul nou!
Dumnezeu sa ne ajute!
Am vazut, ne-a placut, mai poftim.
O initiativa foarte buna: un birou, niste calculatoare, internet si un eventual un ceiut bun. Blog Office-ul din Arad s-a inaugurat in compania unora dintre bloggeri Aradului. Oameni draguti cu cateva lucruri in comun si simt al umorului. Cum am ajuns si eu pe acolo… din pura curiozitate, ca mare blogger nu sunt si nici nu stiu ce narator. Insa e clar ca vreau sa invat… si asta cat mai repede si cat mai mult!
Astept cu nerabdare urmatoarele intalniri la care sper sa ajung cat de cat in timp (ca de punctuala nu poate fi vorba, acest defec este in gene si deci il am din nastere) si la care sper sa participe cat mai multi bloggeri sa ii cunosc si sa „fur meserie” de la ei. 😛
Oricum, eu sigur mai trag cate o fuga sa vad ce mai pun la cale Asociatia Amvest, sa beau un ceiut si sa povestesc cu ei,ca atata imi place!!!
O noapte buna va doresc.
Dap, excursie, ati auzit bine :)!
Nu am mai fost de mult in excursie, de cand eram mica. Acuma iata ca s-a ivit ocazia si amprofitat. Totusi, cu siguranta nu mai merg in excursie, drumetie, ori alt fel de calatorie organizata cu 80 de persoane si un sofer super extra grijuliu care circula mai mult decat regulamentar in afara localitatilor cu 53, 4 km/ h. Deci am ajuns la Bucuresti dupa 17 ore… A doua zi am vizitat cateva obiective turistice, si nu are rost sa va plictisesc cu toate povestile mele. Esenta este ca am fost si la Muzeul taranului roman si ce sa fie, eu am gasit un copac superb care parca stralucea in soare si ma chema la el :P. Si intradevar, cred ca m-a chemat, pentru ca in timp ce ii faceam poza, am observat ghindele cu caciulitele lor mari ce parca asteptau sa le culeg… si le-am cules! si tot am cules, pana mi-am dat seama ca mi-am umplut geanta : hihi, dar sunt atat de dragute 😀
In fine, dupa Bucuresti am fost la Brasov la Peles. Superb! de fiecare data cand ajung la Peles simt o bucurie ce parca ma imbata. Atatea culori ce inconjura castelul, si oameni care vorbesc atatea limbi, si dulciuri, si copii care alearga, si bliturile care se aud la fiecare secunda, si nu in ultimul rand castelul cu grandoarea lui.
Si o mica atentie 🙂
Apoi urmeaza statiunea Cheia, undeva in judetul Prahova, mai aproape de Brasov decat Ploiesti. Aerul de acolo este incredibil de curat si parca apasator pentru plamanii nostrii deja „infectati” de poluare si substantele din aerul din oras. Apa este incredibil de gustoasa venita dintr-un parauas de langa sat. Priveliste exceptionala, timp frumos si o liniste dupa care tanjeam de mult. Pe scurt 2 zile in care m-am odihnit si recules… de fapt cules mai mult,.. dap, nu m-am putut abtine si mi-am cules conuri… da, conuri de diferite marimi, din inima naturii. Si am fost foarte mandra de mine ca mi-am cules Baby conuri 😛 (niste conuri foarte mici dar deschise).. am tendinta de a pune nume chestiutelor mele 🙂
Si dupa un drum extrem de obositor inapoi acasa, am ajuns, si m-am pus sa dorm. De maine la cusut si la treaba. Va tin la curent!
La multi ani Mihaelelor si Gabrielelor.. si in varianta masculina!!! Sa va dea Domnul numai sanatate, ca restul vine de la sine! 🙂
V-am pupat 🙂
Pe langa toate enumerate mai jos, m-am gandit ca ar fi foarte dragut sa imi fac un jurnal de chestiutze. Pentru o estimare corecta a muncii mele dar si pentru a monitoriza obiectele create si unde ajung ele, voi descrie in jurnal toata povestea obiectului respectiv. De unde a pornit idea de baza, cum am ales tema sau ce m-a inspirat. Mi se pare o idee grozava si foarte draguta, pentru ca eu oricum ma atasez de toate obiectele pe care le creez. De aceea probabil cele mai multe ajung sa fie cadouri pentru prieteni si familie. 😀
Un jurnal intim al chestiutzelor…ce amuzant suna! hihihi…
Sa trecem la „chestiutzit”!
P. S. chestiutzit este un cuvant nou inventat de mine! este protejat de copyright, la fel ca tot ce se gaseste pe acest blog. 😀 😛
Eu nu ma numar printre persoanele care au stat sa analizeze anul trecut..si poate ca n-am facut bine. Dar mi-e frica de momentele pe care poate le-am pierdut, de clipele ce le puteam oferi si de faptul ca am mai imbatranit un an… Totusi anul trecut am avut cateva realizari, cu cateva pauze e adevarat, si am inceput sa „ma misc” in ceea ce priveste asociatia si chestiutzele mele. 😀
Anul acesta vreau sa fie diferit! Anul acesta vreau sa ma mobilizez si sa devin muuult mai activa! Anul acesta sunt optimista, desi inceputul a fost cam lent si bolnavicios. Anul acesta trebuie sa ma concentrez si vreau sa muncesc mai mult sa realizez ce mi-am propus.
Am sa incep o traditie la inceput de an, ca o autoverificare. In fiecare an am sa scriu o scrisoare la inceputul anului si una in august, cu dorinte si sentimente, pe care am sa le deschid la sfarsitul anului si am sa trag concluziile. Metoda asta am mai folosit-o in diferite proiecte, in special cu voluntari straini care vin in Romania pentru un stagiu limitat de cateva luni, care scriau o scrisoare cu asteptari si dorinte la inceputul stagiului si o citeau la sfarsitul acestuia. Rezultatele au fost aproape intotdeauna excelente, voluntarii realizand ca de fapt au avut parte de experiente mult mai benefice si frumoase de cat se asteptau, astfel putandu-si evalua sentimentele si cunostiintele acumulate.
Cred ca este o idee buna si am sa o pun in practica. Cred ca pachetul emotional ce il va contine scrisoarea ma va readuce cu picioarele pe pamant sau din contra, cu siguranta ma va face sa reflectez la anul ce a trecut si la actiunile mele. In orice caz, ideea nu poate fi decat benefica, motivanta si eventual plina de bucurie, asta ramane de vazut la sfarsitul anului!
Odata cu aceasta scrisoare maine imi cumpar si o agenda. Cu toate ca sunt o persoana foarte ordonata si atenta la detalii, am observat ca uit foarte repede evenimentele trecute, dar si ce am de facut, asa ca o sa am o agenda unde sa imi scriu datele importante ale zilei si evenimentele ce le planuiesc. Desigur o sa am grija ca agenda sa fie dragut decorata si acoperita cu coperti cat mai colorate si amuzante! Eu zic sa incercati si voi, este o metoda buna de autoevaluare dar si un bun prieten, mai ales daca ai multe activitati si esti uituc ca mine! 😀
Buun…dupa toate astea trebuie totusi sa trec in revista dorintele mele pentru 2011. Asa ar fi firesc. De fapt sunt si dorinte si planuri pentru ca anul are muuulte zile. Zile in care vreau sa fiu mai activa, mai zambitoare si mai optimista, mai energica si …poate si mai slaba:P dar asta e ceva normal la o fata.
Anul acesta nu va fi unul mult mai special, insa vreau sa fie unul mai bun, si mai plin de viata!Va doresc un an cat mai bun si mai vesel!
Voi ce asteptari sau dorinte aveti? Cum va vedeti in anul acesta si ce va doriti sa faceti sau sa realizati?
Nu v-am trimis urari de sarbatorile acestea… nu v-am scris sarbatori fericite si nici nu am postat faptul ca imi vine sa ma urc pe pereti cand il aud pe Hrusca. Nu am postat faptul ca m-am bucurat de primul fulg de nea dar deja la al patrulea am cam strambat din nas, si eu si masinutza mea. Nu am scris ca m-a cuprins spiritul craciunului si nici nimic legat de nasterea lui Isus. Nu v-am impartasit nimic pentru ca nu am simtit nimic din toate astea! Craciunul meu a fost destul de tris si sec. .. acasa in pijamale uitandu-ma la film… desi mi-as fi dorit altceva.
Ca sa nu o mai lungesc, va urez totusi un an mai bun si multa sanatate si intelepciune. Sa aveti parte de bucurii si sa nu uitati ca timpul trece foarte repede. Nu asteptati sa treaca viata pe langa voi, nu pierdeti ocaziile doar pentru ca a-ti fi obositi sau fara chef! Iesiti si beti o cafea cu un prieten vechi, faceti cunostiinta cu o persoana necunoscuta, mergeti in parc si plimbati-va pe centru! Sunati-va parintii si multumitile pentru tot ceea ce fac pentru voi, bucurati-va de zambetul unui copil si de urarile unui coleg! Traiti viata nu o lasati sa va traiasca ea pe voi! Nu va lasati coplesiti de probleme pierzand momente importante si clipe amuzante alaturi de familie, pisica sau prieteni…
Eu imi dau silinta si incerc sa raman „treaza” in viata asta, sa observ si sa nu ma las afectata de necazuri si probleme, sa zambesc si sa interactionez cat mai mult cu putinta. Oamenii sunt frumosi…trebuie doar sa ajungi sa ii cunosti!
Va urez sa aveti parte de cat mai multe zambete si prietenii sincere, de mult soare si caldura in viata voastra!
Acum ca au trecut sarbatorile si ne-am mai linistit putem si povesti.
Proiectul „Craciunul lor in mainile tale” a luat sfarsit in 24 decembri, in ziua de ajun cand am dus cadourile copiilor de la centrul pentru copii cu handicap locomotor de la Varadia de Mures. Am ales acest centru pentru ca este la o distanta destul de indepartata aproximativ 80 km, chiar langa Savarsin, si am constatat ca nimeni nu e prea dornic sa parcurga distanta asta. Noi am vrut sa ajutam cu adevarat copii care chiar au nevoie de ajutor si nu il primesc. Asa ca in urma eforturilor mele de a organniza workshopurile si vinde obiectele am reusit sa adunam o suma de care nu sunt prea satisfacuta, insa ne-a ajuns sa le facem copiilor bucurii si sa ii ajutam. Astfel le-am facut celor 30 de copii cate un pachetel cu dulciuri, pufuleti si fructe. Jucariile nu isi prea au rostul deoarece ei nu sunt capabil sa se joace sau sa le inteleaga cum ar trebui. Acesti copii sunt foarte bolnavi, iar privelistea de acolo este una foarte trista. Pe langa pachetele le-am dus biscuiti, cereale, fructe, bomboane si alte bunuri si imbracaminte de care se folosesc fara ca ei sa isi dea seama ca sunt importante. In cazul in care cineva doreste sa ii ajute pe viitor important de stiut este ca mereu au nevoie de chiloti, sosete si incaltaminte.
Sunt bucuroasa ca am reusit sa ii ajutam pe acesti copii, chiar daca ei nu neaparat realizeaza. Sunt linistita si impacata ca gestul nostru a adus bucurie si ca am ajutat acolo unde chiar era nevoie. Sunt putin mahnita insa, ca nu am reusit sa realizez exact ce mi-am propus si s atranform proiectul acesta intr-unul de anvergura… de fapt cel mai tare ma enerveaza faptul ca trebuie sa recunosc ca fara bani nu prea poti face multe. Desi proiectul a beneficiat de publicitate, nu am reusit sa il emdiatizam chiar cum ar fi trebuit. Organizarea a fost si ea putin inceata, suprapunandu-se niste probleme personale in timpul organizarii acestuia. am realizat de asemenea ca un sediu ar fi perfect pentru planurile mele de viitor si ne-am usura foarte mult munca si viitoarele activitati. am realizat de asemenea ca nu e de ajuns sa fii tu serios, trebuie sa lucrezi cu oameni seriosi si sa ai mereu un plan de rezerva.
Toata esenta acestui proiect este faptul ca nu am stat cu mana intinsa sa induiosam oamenii cu cazurile copiilor si sa le cerem bani.Nu ca ar fi un lucru rau sa organizezi astfel de acte caritabile, insa nu este genul nostru de actiune. Am muncit la workshopuri, am realizat niste obiecte pe care mai apoi le-am vandut si astfel am strans baniicu care am luat cadourile copiilor. Desigur ar fi fost mult mai usor si comod sa stam si sa cerem niste bani pentru o actiune caritabila, insa prin actiunea noastra am demonstrat ca suntem dispusi sa muncim pentru o cauza nobila, aceasta fiind contributia noastra in proiect dat fiind faptul ca nu avem putere financiara. Sper ca am demonstrat ca oamenii pot avea incredere in noi, ca am dat la schimb munca noastra pentru fericirea copiilor si ca ceea ce facem este demn si o modalitate onesta de a face caritate.
Prima ninsoare aseara m-a bucurat, insa nu si vijelia ce a adus-o.Cu toate astea trebuia sa vina odata zapada cu fulgii cei draguti si la noi. Totusi zapada asta a tinut o seara! Azidimineata m-am trezit foarte binedispusa si manaiata de razele soarelui. Adevarat, nu mai sunt atat de calde insa au fost binevenite!
Va trimit o simpatica „om” de zapada sa va aduca un zambet :).
Cu ocazia Sarbatorilor de Iarna, Asociatia ProgressOn desfasoara in Arad un proiect caritabil cu un grad ridicat de implicare sociala. Proiectul se bazeaza pe interactiune si interelationare directa si indirecta si isi propune sa impulsioneze tanara generatie sa sustina eforturile Organizatiilor Non-Guvernamentale de a ajuta copii si familiile dezavantajate din punct de vedere economico-social intr-un mod nonconformist. Ne propunem ca prin implicarea tinerilor participanti in activitatile planificate sa aducem un strop de lumina si in casele mai putin atinse de spiritul sarbatorilor de iarna, si in acelasi timp sa oferim fiecaruia din participanti sansa de a-si descoperi si desfasura veleitatile artistice.
Activitatea principala se va derula in perioada 4 – 22 Decembrie in cafeneaua La Fata Locului (Bd-ul Revolutiei nr. 25, intrarea prin gangul cu Red Chili) prin intermediul atelierelor de creatie organizate de catre Asociatia ProgressOn. Vom avea si invitati speciali, care ne vor indruma intr-ale impletitului, in realizarea obiectelor decorative, felicitari, confectionarea papusilor etc. Nu exista limita in ceea ce priveste numarul participantilor la atelierele practice, insa vom incerca inscrierea anterioara a participantilor, pentru a eficientiza scopul atelierelor.
Activitatile de baza ale proiectului vor consta in organizarea a 6 ateliere practice, pornind de la conceptul de artizanat, de arta manuala, de “lucruri facute in casa”, avand ca tema crearea de decoratiuni si cadouri de Craciun, ce vor deveni ulterior obiecte caritabile. Workshopurile handmade desfasurate in cadrul unei cafenele frecventate de tinerii din Arad, le ofera ocazia tinerilor de a experimenta un concept nou, de a capata anumite abilitati practice, de a interactiona si schimba idei si opinii cu persoane noi, de a intelege ori cunoaste situatiile unor copii dezavantajati de a participa prin propriile forte si cunostiinte la ajutorarea acestor copii, de a contribuii in cel mai bun si practic mod posibil. Prin intermediul artei artizanale tinerii invata sa confectioneze diferite obiecte cum ar fi papusi din sosete, perinute in forma de animale, felicitari personalizate, decoratiuni de pom, cadouri personalizate, etc, demonstrand ca unde este vointa, este si actiune.
Prin aceste activitati dorim sa responsabilizam tinerii, sa le oferim ocazia de a-si descoperi si dezvolta creativitatea, aducand totodata bucuria Sarbatorilor de Craciun si in caminele mai putin avantajate. Tinerii vor avea ocazia sa constientizeze asupra nevoilor si problemelor societatii actuale, facand totodata un lucru util si placut, caritabil prin esenta lui, in spiritul acestei perioade a anului, cand toata lumea se simte chemata sa fie mai aproape de semeni.
Acest eveniment se va adresa in primul rand tinerilor, lasand bineinteles usa deschisa oricui doreste sa se implice activ.
Va asteptam cu mare drag!!!
Pentru mai multe detalii va rugam sa ne contactati:
Son Bianca Florina Vicepresedinte asociatiaprogresson@gmail.com http://progresson.wordpress.com Facebook: Progress On Assoc Tel : 0742501713De ce lucrurile trebuie sa fie grele pentru noi? De ce suntem tot mai multi dar tot mai singuri? De ce e greu si sa iubesti astazi? De ce e greu ca lucrurile sa fie simple?
Orice incercare de care treci ar trebui sa fie un motiv sa te faca mai puternic, nu unul care sa te desfigureze. De ce suntem atat de slabi astazi si renuntam atat de usor?
Renuntam sa visam,pentru ca nu ne mai odihnim; renuntam sa mergem pe jos, cu toate ca ne place dar e mai comod cu masina; renuntam sa vorbim cu oamenii pentru ca nu avem timp sa ii cunoastem; renuntam sa credem in ceea ce facem, doar pentru ca un rautacios nu crede in noi; renuntam sa continuam doar pentru ca ni se pare greu; renuntam la cei dragi doar pentru ca au spus un adevar dureros; renuntam la pasiune invocand monotonia; renuntam sa luptam pentru scopul propus, doar pentru ca cineva ne-a facut sa credem ca nu vom castiga; renuntam la lucrurile la care tinem doar pentru ca sunt vechi; renuntam sa ne bucuram de soare si de toamna minunata doar pentru ca, credem ca nu avem timp de asta; renuntam sa fim „speciali” doar pentru ca nu ne-o mai spune nimeni; renuntam sa scriem scrisori, doar pentru ca avem internet; renuntam sa admiram frumusetea doar pentru ca am mai vazut-o; renuntam sa ne bucuram de copii doar pentru ca sunt galagiosi; renuntam sa credem in Dumnezeu doar pentru ca nu ne-a dat ce i-am cerut; renuntam sa impartasim bucurii, doar pentru ca suntem egoisti; renuntam sa ne intalnim cu persoane care au alte pareri doar pentru ca ne enerveaza ca nu avem dreptate; renuntam sa ascultam doar pentru ca de fapt nu auzim… suntem prea concentrati asupra noastra! Suntem prea egoisti, cand de fapt poate nu avem nimic de spus! Suntem prea seci si toti aratam la fel! Suntem prea tristi si asta se vede! Suntem prea agitati si asta se aude! Suntem mult prea grabiti si asta se simte! Suntem mult prea indiferenti si asta o simtim cu totii! Suntem mult prea dependenti de tot ce e complicat! Suntem mult prea prosti si trufasi ca sa deschidem ochii si sa vedem cu adevarat ce si cine sta in jurul nostru. Suntem mult prea rai ca sa primim bunatate. Suntem mult prea mici ca sa aflam totul. Suntem prea roboti ca sa traim!
Suntem mult prea lasi ca sa schimbam ceva! Suntem mult prea lenesi sa incercam! Si suntem mult prea pacatosi ca sa o meritam!
Why is it that things have to be hard for us? Why is it that we are more but lonelier? Why is is hard even to love nowadays? Why is it so hard things to be simple? Every attempt that you get over should be a reason to make you stronger, not one to disfigure you.Why are we so week and quit so quickly today?
Chestiute cu Suflet! 