Am trait prima aventura in lumea marionetelor! Si sunt extaziata si incantata. Abea astept sa ma culc, ca sa ma trezesc sa ma ascund din nou in lumea lor mica din lemn, cu multe culori vii si decoruri complicate. Yupii, sunt copil din nou!
Cand am intrat in teatrul de papusi astazi, am simtit un val cunoscut de caldura si emotie. Sunt sentimentele din copilarie cand asteptam, aliniati doi cate doi de manuta, sa intram la spectacol. Si sala aceea ce acum imi pare mica, iar atunci parea un amfiteatru roman, cu scaunele ce parca asteapta copii nerabdatori si neastamparati sa se aseze in ele, mi-a strarnit emotiile si dragul de spectacolele amuzante si micute de la teatrul de papusi :P. Ce ignoranti suntem si ce greu deschidem ochii! Trec mereu pe langa teatrul de papusi insa nu m-am gandit sa intru, sa imi aduc aminte cum e sa fii copil.
Am si un prieten nou. Il cheama Tzandarica si este foarte dragut si vioi. O sa vi-l prezint mai tarziu 😀
Voi ce amintiri aveti cu teatrul de pasupi? Sau cu marionetele?
Cum va aduceti a minte sa fiti copii?
Chestiute cu Suflet! 