Un an nou.. un an de la care nu stiu ce sa ma astept…
Se pare ca astenia de iarna s-a instaurat bine la mine in „casa” si nu vrea sa mai plece. Nu vrea sa ma lase in pace si ma face sa ma gandesc la 1000000 de lucruri vrute si nevrute.
Si astfel imi pun intrebari si ma stresez… poate nu fac destule, poate m-am delasat, poate nu am noroc, poate nu muncesc destul… oare sunt eu de vina…la toate nu am decat un raspuns: Dumnezeu stie ce si cum vrea sa faca cu mine.
Stati asa… acesta nu este un articol in care va povestesc cum ma pocait sau cum il iubesc eu pe Dumnezeu si cu atat mai putin nu vreau sa spun povesti nemuritoare. Doar ca de ceva vreme simt ca nu am fost corecta cu Dumnezeu si ma gandeam ce ar fi de facut. Prima posibilitate analizata ar fi mersul la biserica… dar parca nu prea imi vine, la noi la ortodoxi nu am rabdare sa merg sa aud cum balbaie preotul cate ceva si sa plec mai frustrata decat am mers deoarece nu am inteles nimic. De cealalta parte la niciuna din bisericile de „pocaiti” nu vreau sa merg pt ca nu imi place sa ma prefac ca il iubesc si ador pe Dumnezeu in felul lor.
Si atunci ce e de facut? sa imi dau seama cum as putea face sa ma simt eu mai bine ca si crestina, sa ma simt impacata fata de ceea ce e crestineste fara sa trebuiasca sa respect niste reguli absurde impuse de niste inalti prelati care fac afaceri de milioane din vandutul apei sfiintite… Nu vreau sa incep o discutie foarte lunga fara nici un rost cu oameni ce tin anumite parti si incearca sa ma convinga ca la ei e mai bine, nici nu imi trece prin gand asa ceva, am avut nenumarate discutii cu fiecare parte si nu am ajuns la nici o concluzie. Dar de fiecare data discutiile de genul asta degenereaza in cine are dreptate si cine nu. Si de ce putem vorbii deschis despre sex si ce pozitie ne place dar ne sfiim sa vorbim despre credinta, Biblie sau Dumnezeu? si de ce daca chiar vorbim despre credinta sau Dumnezeu lumea incepe sa puna eticheta sa spuna ca suntem pocaiti? Crestinii ortodoxi nu pot vorbii deshid despre invataturile din Biblie? Ei aici vine dezamagirea, nu e vorba ca nu pot ci ca nu stiu. Eu am facut un experiment vorbind cu diferiti oameni si mi-am dat seama ca ortodocsii nu cunosc Biblia, nu cunosc bazele credintei ortodoxe si nu stiu aproape nimic despre religia din care fac parte,. Insa merg la biserica pentru ca asa trebuie sau isi fac cruce cand trec pe langa biserica… si asta mi se pare mai multa fatarnicie decat pocaitii care vorbesc toata ziua si oriunde despre cum cred si ce cred ei (cu toate ca si asta e mult prea mult pentru mine). Nu incerc sa invat pe nimeni nimic, dar ma gadesc eu cum ar trebuii sa reactionez sau sa ma port in cazul in care se aduce vorba despre religie sau credinta intr-un grup? sa nu comentez si sa nu vorbesc despre Dumnezeu ca sa nu fiu privita ca o obsedata sau sa imi exprim deshis punctul de vedere?
Eu vreau doar pace si sa il am pe Dumnezeu in suflet nu doar cand am nevoie si am necazuri sau suparari. Oamenii tind sa se roage doar cand e cazul iar eu nu cred ca e corect asa.
Eu zic ca tot ceea ce realizezi sau faci in viata este pentru ca asa vrea Dumnezeu. Deci cel mai probabil perioada prin care trec se intampla pentru ca El asa considera ca e bine pentru mine. Cred ca am invatat multe in perioada asta care va dura cat va vrea Dumnezeu si El ma va indruma spre ce sa fac si cum e mai bine sa fac. si am incredere in asta, cel putin asta vreau sa cred… oare nu ma amagesc singura?
Cred ca oamenii astazi sunt mult prea ocupati sa lucreze sa aiba bani sa cumpere lucruri de care nu au nevoie. Si nu militez ca lumea sa se intoarca la credinta, nu. Doar observ ca dezastrele sunt tot mai multe, oamenii sunt tot mai rai si viitorul nu mi se pare prea roz. si atunci ce-i de facut? Voi ce ziceti?
Asa ca pentru anul nou va doresc multa sanatate si liniste sufleteasca!
Sa aveti parte de bucurii. Numai bine!
Chestiute cu Suflet! 